Mai bine de un an în urmă, cu toții am intrat într-o bătălie pe care am crezut că o vom învinge destul de repede, așa cum ne promiteau autoritățile, deși nici ele nu știau exact cum stă treaba și cât de tare va avansa această pandemie.

Acum, la un an distanță de „începuturi”, pandemia a devenit un fel de normalitate pentru mulți dintre noi, cei care am înțeles gravitatea situației de la început iar acum știm că toate se vor rezolva dacă lăsăm scepticismul la o parte și implementăm niște măsuri bine definite și foarte calculate.

Primul job în presă, chiar în mijlocul pandemiei

În timpul exploziei de cazuri COVID-19, mai exact în vara anului 2020, m-am angajat în presă, moment în care am dat piept în piept cu realitatea. În fiecare zi, când scriam numărul de cazuri COVID-19 raportate, mă îngrozeam când vedeam cifrele înregistrate la cazurile COVID-19, sau la bolnavii internați la ATI, sau chiar când vedeam numărul de decese înregistrate zilnic.

Pentru unii erau doar niște cifre, dar pentru mine, persoana care trebuia să le scrie zi de zi, aceste cifre reprezentau o analiză a ceea ce se întâmplă cu adevărat dar și conștientizarea „răului” ce avea să vină. În prima mea zi de muncă s-a înregistrat un număr record până atunci la bolnavii internați la ATI.

Woman reading news or articles in a mobile phone screen application at home. Newspaper and portal on internet.

Am devenit foarte preocupată de schimbările care se făceau în pandemie, cum ar fi cele din educație, mulți copii fiind lăsați pe dinafară deoarece tabletele promise de Guvernul Orban întârziau. După, am început să sap și mai adânc și să vorbesc cu experți în sănătate publică, medici care lucrau pe secțiile COVID sau chiar cu epidemiologi. Pentru a transmite informația exacta trebuia să înțeleg eu mai întâi cum stă situația și cât de gravă ar putea deveni.

Până în toamnă, recunosc, nicio persoană pe care să o cunosc nu s-a infectat cu virusul despre care se spunea că poate fi fatal. Nu aveam un scepticism față de virus, ci de gravitatea situației mai mult.

Românii nu credeau în virus, dar credeau în cipuri

Brusc, în luna septembrie, din ce în ce mai multe persoane apropiate mie au început să se infecteze cu COVID-19, majoritate fiind tineri. Erau zile când se înregistrau și 10.000 de cazuri COVID-19 și sute de morți, însă românii tot nu credeau în acest virus. Și întrebarea mea era de ce?

Cu spitalele pline, oameni care mureau zilnic, iar afacerile care se prăbușeau în fiecare zi din cauza virusului, unii români nu credeau în existența virusului și puneau la îndoială orice informație de la autorități, dar alegeau să creadă în teoriile conspirației cum că Bill Gates vrea să ne introducă cipuri, sau că medicii din spitale te omoară și nu te salvează.

Nurse calms crying doctor wearing medical protective mask in bright hospital corridor. Psychological assistance to doctors during covid 19 pandemic concept.

Într-un fel trebuie să recunoaștem că această perioadă a fost și este foarte grea pentru fiecare dintre noi, iar informațiile bubuiau pe orice site de știri, iar la televizor doar despre asta se vorbea. În tot acest timp, site-urile de socializare erau platforma în care se putea exprima fiecare om și s-au făcut tot felul de grupuri „Jos Botnița” sau „Românii care nu vor să fie conduși de Bill Gates”, iar lista poate continua.

Oamenii erau împărțiți în două tabere, cei care realizau cât de gravă este situația și se informau din surse sigure zi de zi, și cei care alegeau să creadă o postare virală, făcută de un om fără specializare în domeniu.

În luna iulie 2020, un studiu realizat de compania de cercetare de piață Novel Research, arăta că peste 55% dintre români cred în existenţa noului coronavirus, în timp ce 33% au dubii cu privire la existenţa acestuia iar 12% cred că este o invenţie. Studiul a fost făcut pe un eşantion reprezentativ de 1.003 persoane.

Întrebaţi despre încrederea pe care o au în sursele de informare, majoritatea românilor spuneau că au încredere în discuţiile cu prietenii şi familia (56,5%), apoi în discuţiile cu diferiți colegii (37,9%) sau în comunicatele Guvernului (36,2%). Pe de altă parte, românii manifestau pe atunci cea mai mare lipsă de încredere în ce priveşte informaţiile de la celebrităţi, vloggeri sau bloggeri (43,5), social media (32,5%) şi TV (28,5%).

„M-am săturat de minciunile voastre, sunteți plătiți să scrieți asta”

În acea perioadă, unii care erau în procentul acela de 33% își manifestau neîncrederea față de informațiile pe care ziarul la care lucrez le oferea. Acest lucru se întâmpla pe pagina de Facebook, loc în care ne distribuim articolele.

Comentariile erau numeroase, dar vă voi da doar unele ca exemple: „Aceste cifre se dau cu uz politic să nu se facă alegerile”; „Foarte multe minciuni! Nu știu când ne scapă Dumnezeu de mincinoșii ăștia”; 45 de mii de infectați și niciun cunoscut. Aveți grijă că depistați populația țării cu infectații de COVID”; „Și eu tot calculez cifrele și undeva tot nu iese ceva”.

Cazurile au continuat să crească, secțiile de ATI erau pline, iar medicii nu mai făceau față. Spre finalul anului 2020, mai exact în luna noiembrie, holurile Institutului Matei Balș din Capitală dezvăluiau o realitate dură. Holurile erau pline cu pacienți COVID-19 pe care medicii nu mai aveau unde să-i așeze. Imaginile au fost publicate de un român care a văzut ce se întâmplă într-adevăr și nu se arată doar la televizor.

Holurile spitalului Matei Bal, pline de pacienți COVID. Sursă foto: Facebook

„Cam așa arată holurile spitalului Matei Balș cu bolnavi de COVID, este înspăimântător, nu mai au pe unde să îi așeze, pacienții stau pe scaune la oxigen, sunt internați pe paturi de campanie. Terapia intensivă s-a mutat pe holuri. Nici nu vreau să vă spun ce muncă duc medicii, de dimineață nu i-am văzut să bea un pahar de apă. Oameni buni, trebuie să înțelegem că sistemul sanitar nu mai are cum să facă față, cât de curând intră în colaps, dacă nu e deja”, a scris Constantin Vasile Ifteme, în luna noiembrie pe Facebook.

Apăreau informații despre primul vaccin anti-COVID. Cum reacționau oamenii?

Lucrurile se înrăutățeau din ce în ce mai mult, iar resursele financiare și umane nu mai acopereau problema. Dar începea ușor, ușor să se vorbească despre un vaccin anti-COVID și cum lucrurile se vor îmbunătăți. Și așa a început isteria oamenilor… Au început conspirații, frici și celebra vorbă: „Vor să ne omoare mai repede!”

În luna noiembrie 2020 am făcut un interviu pentru Monitorul de Cluj, cu expertul în Sănătate Publică și profesorul la Universitatea Babeș-Bolyai, Răzvan Cherecheș. Am abordat tema vaccinări, dar și de ce românii aveau în acea perioadă un scepticism față de acest vaccin. Cherecheș a explicat că scepticismul este de două feluri, grupul care este contra vaccinului din perioada pre-covid și grupul de persoane care au un scepticism rațional.

„În grupul persoanelor contra vaccinului din perioada pre-covid avem un nivel de alfabetizare specifică, în care informațiile pe care le ai despre un anumit domeniu determină cât de alfabetizat ești pe domeniul respectiv. Pe domeniul sănătății avem un alfabetism ridicat. Poți să ai doctorat în inginerie și să ai nivel scăzut de cunoștințe pe sănătate. Acest lucru nu ține de nivelul de educație, ci de nivelul de conspiraționism.

Iar în cazul grupului de persoane cu un scepticism rațional este altă problemă. Vaccinul a fost realizat foarte repede, iar întrebarea pe care majoritatea și-o pun este dacă acest vaccin va avea efecte pe o perioadă lungă. Doar că pe altă parte, niciodată în istoria omenirii nu s-au băgat atât de mulți bani într-un produs, iar acest lucru trebuie luat în calcul”, explica expertul în sănătate.

„Vestea” care mi-a tăiat suflul

Și acum să vă povestesc ceva, dar mai pe scurt, pentru că oricum îmi este greu să scriu aceste cuvinte, dar vă voi spune ce „veste” am primit chiar după finalizarea interviului.

Eram acasă, lucram la interviu, iar eu atunci când lucrez nu prea răspund la telefon, iar familia mea știe acest lucru și nu insistă. Însă dintr-o data apelurile erau insistente, mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. Răspund, pe un ton mai nervos pentru că m-au deranjat din muncă: „Lucrez, e ceva urgent?” Și aud un oftat adânc și un răspuns ce mi-a tăiat suflul: „L-am dus pe tata de urgență la spital, nu mai putea respira”. În acel moment mi-am dat seama că s-a infectat cu virusul COVID-19. Deja nu mai puteam gândi rațional, m-am îmbrăcat, mi-am luat țigările și am ieșit la aer pentru a mă calma.

Familia m-a liniștit și mi-a zis că își va reveni, iar timp de aproape 3 săptămâni tata a fost internat la Terapie Intensivă într-un spital din Liverpool. Zi de zi mergeam la muncă și scriam despre sutele de decese și vaccinul ce avea să vină. Știam că Marea Britanie trebuia să înceapă vaccinare chiar din luna decembrie, și aveam speranțe mari.

Dar toate s-au năruit chiar de Ziua Națională a României, 1 Decembrie. A fost prima zi când nu am scris nimic de COVID-19, am făcut alte materiale despre ceremoniile ce au avut loc prin țară și în Cluj. Când am terminat munca, am primit telefonul pe care nu mi l-am dorit niciodată să îl primesc: „Doctorii nu îi mai dau nicio șansă, saturația lui este de doar 5%”.

În acel moment am simțit cum lumea mea se prăbușește și cum nu mai înțeleg nimic. Cu toate acestea, eu mai aveam o speranță naivă că își va reveni. Nu voiam să cred, însă o oră mai târziu m-au sunat și mi-au zis: „Tata a murit!”.

„Fata tatei, tu să fii jurnalistă corectă, să nu minți”

Câteva secunde nu am putut reacționa, iar apoi mi-am dat seama că în tot acest „război” am pierdut persoana care m-a susținut mereu și în orice circumstanță, și m-a încurajat să îmi urmez visul.

Când am dat la Facultatea de Jurnalism, tata m-a felicitat, dar mi-a spus „Fata tatei, te rog eu să nu ajungi o mincinoasă. Tu să fii jurnalista care spune adevărul”. Iar când i-am zis că m-am angajat în presă, era mai fericit decât mine, dar și cel mai mare critic al meu. Îmi citea materialele și mă suna pe Face Time pentru a-mi explica „ce nu i s-a părut lui ok în acel material”.

Dar acum, revenind la ale noastre, pentru că mie îmi place ca în materialele mele să iasă la iveală emoțiile „personajelor alese de mine” nu emoțiile mele.

Decesul tatei a fost dur pentru mine, dar pot spune că a fost și ultima picătură care mai lipsea din paharul care avea să mi se răstoarne direct în cap. A fost momentul când am empatizat cu adevărat cu toți oamenii cu care am făcut reportaje sau interviuri, care au trecut prin astfel de exeperiențe. Mi-am dat seama că acest „război” este unul dur și cât se poate de real!

Vaccinul a apărut în România – tinerii convinși să se vaccineze: „Veți avea acces la festivaluri”

Timpul a trecut, iar vaccinul a apărut și în țara noastră. Oamenii erau sceptici, dar în același timp curioși.

La început, dorința nu era atât de mare, dar cu timpul dorința asupra vaccinării a devenit atât de mare încât, la un moment dat eram printre primele țări în ceea ce privește campania de vaccinare.

După o perioadă, lucrurile stagnau în România, oamenii nu mai erau atât de interesați în imunizare, chiar dacă autoritățile promiteau „normalitate” odată cu vaccinarea.

Eu m-am vaccinat chiar de când am avut ocazia, lucrând în presă am intrat în a doua etapă de vaccinare în categoria angajaților prioritari vaccinului.

Majoritatea prietenilor mei refuzau ideea vaccinări, pe premisa „Până nu voi fi obligat, nu mă voi vaccina. Oricum sunt tânăr și virusul nu mă afectează atât de tare”. Această gândire nu era doar în rândul prietenilor mei, această percepție cuprindea o masa largă de tineri.

Autoritățile văzând acest lucru, s-au gândit să pluseze puțin și au anunțat că toate evenimentele, festivalurile și alte concerte vor fi cu persoane vaccinate sau cu persoane care prezintă un test COVID negativ.

Testele fiind destul de scumpe, iar sezonul estival se apropie, o mare parte din tineri, printre care și prietenii mei, au decis să se vaccineze anti-COVID. Acum nu au privit-o ca pe o obligație ci mai mult ca pe o motivație.

Un studiu relizat de Ipsos, la începutul lunii februarie 2021 arata că intenția de vaccinare a crescut semnificativ: 7% dintre românii cu vârsta de cel puţin 16 ani din mediul urban s-au vaccinat deja iar 51% intenționează să se vaccineze în momentul în care vor avea posibilitatea să se programeze pentru vaccin. Intenția de vaccinare fiind mai mare față de septembrie 2020, când, încă înainte de lansarea primului vaccin anti-COVID-19, Ipsos a realizat un studiu care a arătat că doar 29% dintre românii de la oraș erau ferm hotărâți să se vaccineze.

Acum intenția de vaccinare a crescut, până în acest moment peste 4 milioane de români s-au vaccinat anti-COVID.

Pentru a învinge această bătălie și pentru a evita pierderea persoanelor noastre dragi, trebuie să avem spirit civic și să acceptăm că ceea ce se întâmplă acum în lume este cât se poate de real, iar vaccinul este singura modalitate, momentan, prin care putem pune capăt acestei perioade sumbre prin care trecem cu toți.

Fie ca sufletele eroilor noștri, care au pierdut bătălia cu acest virus, să își găsească liniștea, iar pentru noi, toți cei care încă suntem în această bătălie, să realizăm gravitatea situației și să ne dorim să punem capăt acestei bătălii fără a exista prea mulți soldați răniți la front!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *