Născut și crescut în România comunistă, Ziegler Dankward a trăit acele vremuri stricte și “reci”, unde statul decidea mai tot timpul pentru tine, unde contribuția proprie nu însemna altceva decât muncă pentru bunăstarea țării. În acest context, încercarea de a deține propria afacere și de a te coordona singur, eșua de cele mai multe ori.

La vârsta de 16 ani, singurul gând pe care Ziegler l-a avut a fost să plece din România deoarece regulile de pe atunci erau foarte stricte, sistemul nu îi oferea liniște și îi limita evoluția, în special cea profesională.

Comuniștii mi-au confiscat afacerea”

A încercat să înceapă o “afacere”  în țară, care să îi ofere stabilitate financiară. A tencuit și zugrăvit un spațiu, unde a construit de la zero toate uneltele de care avea nevoie pentru a deschide o tâmplărie. Deși sistemul îi permitea să lucreze pe cont propriu, când tâmplăria a fost finalizată, comuniștii i-au confiscat-o fără prea multe explicații.

“A fost momentul în care mi-am zis că, după împlinirea vârstei de 18 ani, o să fug din țară”.

Am fost prins de către soldații români

Ziegler a fost informat de posibilitatea de a pleca din România și a profitat de ocazie, nu a ezitat prea mult. În acea perioadă, erau zeci de români care fugeau în Austria sau Germania, erau persoane care îi așteptau în Belgrad pentru a-i transporta la destinație.

“Se fugea în stil mare pe atunci, plecau câte 60 de persoane pe zi. Totul era pregătit, știai unde mergi, cine te așteapă și cine te duce mai departe la destinație. ”

Înițial au fost prinși între Humoriște și Oravița, unde au fost ținuți două nopți:

”În a doua noapte, doi soldați au prins un alt grup de peste 60 de persoane, printre care se afla și jurnalista Cristina Țopescu, care a stat cu noi jumătate de noapte după care au luat-o de acolo și nu știu nici în ziua de astăzi unde au dus-o. “

A doua oară cu noroc

Contextul a făcut ca a doua oară să poată pleca fără nicio problemă și în final, să reușească să se stabilească în Germania:

“Pentru mine schimbarea de pe un plan pe celălat a fost foarte simplă deoarece știam limba și asta era cel mai important. Sigur că erau diferențe de “culori și nuanțe”, dar pentru un tânăr de 18 ani, nu era o problemă să mă adaptez la concepțiile de acolo.”

După căderea comunismului, toată familia în Germania

“După ce au căzut toate semafoarele comuniste, mi-am mutat toată familia în Germania, de la nevastă și bunici până la unchi și verișori. Din acel moment am început să muncesc și să muncesc din nou, aproape fără repaus, dar niciodată nu mi-am pierdut încrederea în scopul meu.”

“Am avut tot și nimic”

Ajuns în Germania a continuat să profeseze ca tâmplar, și-a dezvoltat o afacere prosperă, pe care din diferite motive a pierdut-o, dar asta nu l-a împiedicat să se reinventeze pentru că se consideră o persoană optimistă și este ferm convins că prin muncă poți ajunge sus de câte ori vrei tu.

“Am rămas cu 20 de euro în buzunar și am luat-o de la zero. De ce? Pentru că orice problemă trebuie rezolvată. Se întâmplă în viață să nu reușești tot ce ți-ai planificat, dar nu le văd a fi situații dificile pentru că sunt un om optimist și întotdeauna am pus binele în față.”

Înapoi în România

După o lungă ședere pe meleaguri străine, Ziegler a hotărât să se întoarcă în România, singurul motiv fiind sentimentul de dor, dor de casă.

“Am simțit că trebuie să mă întorc și să încep ceva aici pentru că până la vârsta asta am făcut deja multe lucruri, diferite între ele și experiența m-a învățat că se poate și singur, 90% din timp am lucrat singur și am reușit ce mi-am propus.”

În prezent, Ziegler este stabilit în Târgu-Mureș și cu multă încredere și optimism pune pe picioare o nouă afacere!

18 thoughts on “Nostalgia comunismului: „De ce am fugit din țară?””

  1. Sunt crescut pe vremea xomunistilor si am trait din plin aceate sentimente de neputinta in fata autoritatii de atunci. Ma bucur cand vad un om optrimist, in xiuda neajunsurilor. Inseamna ca, inca , suntem o natiune de oameni increzatori si optimisti. Aveti grija de voi si aparativa de toate necazurile aduse de virus.. sper sa citesc mai multe.povesti despre oameni care reusesc in tara, nu peste hotare. Ei sunt cei ce ne duc inainte si ne ridica la nivekul meritat de acest popor

  2. Felicitări, Diana! Știam eu că nu greșesc având încredere în tine! Să rămâi la fel de creativă și optimistă… așa cum te cunosc eu! Aștept cu interes următorul articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *